Bucătăriile lumii!!

Bucătăria franceză
Bucătăria franceză cea mai caracteristică este cea pariziană. Alimentele se pregătesc cu unt, tehnica inăbuşirii e la mare cinste. Carnea şi sosurile se prepară, uneori, cu vin - băutura nelipsită. Prima masă este micul dejun. Salata verde, brânzeturile şi fructele asortate încheie cele două mese principale. Bucătăriei franceze îi datorăm escalopul, sufleurile, maioneza, savarina, tartele, şarlotele.

Bucătăria italiană
Bucătăria italiană este vestită prin pastele sale făinoase (macaroane, spaghete), prin pizza preparată cu brânzeturi, prin brânzeturile rase pe răzătoare, prin consumul de vietăţi mărunte de mare. Se manâncă multă carne de miel, orez, untdelemn de măsline, citrice. Masa principală este prânzul, băutura preferată este vinul. Bucătăriei italiene ii datorăm mâncarea de orez cu ciuperci, găluştele şi napolitanele.

Bucătăria rusească
Bucătăria rusească înseamnă, printre altele , o măncare abundentă şi consistentă , cu un bogat sortiment de gustări picante. Varza, ceapa şi colţunaşii sunt la mare cinste. Smântana este servită separat sau ca adaos in diferite preparate. Nu numai la micul dejun, ci la orice oră din zi şi după orice masă, este bine venit ceaiul rusesc. La începutul mesei se serveşte un păhărel de vodkă. Am înprumutat de la bucătăria rusească chiftelele, clătitele, chiseliţa de prune. Bucătăria rusească a mai exportat reţetele de borş rusesc, zacusca , salata orientală, sosurile de smântană, peştele şi şunca în aspic.

Bucătăria englezească
Bucătăria englezească înseamnă în primul rând carne. Mai înseamnă porridge, pătrunjel verde tocat, pudding şi plăcinte tot cu carne. Mai înseamnă un dejun copios dar şi cina ca cea mai bogată şi mai consistentă masă a zilei. Cina poate fi înlocuită cu un ceai, la care se servesc diferite preparate reci.

Băuturile alcoolizate calde sunt, de asemenea, o particularitate englezească. Deşi în trecut bucătăria englezească consta doar în carne şi legume fierte, în prezent aceasta s-a diversificat foarte mult datorită faptului că societatea engleză a devenit cosmopolită. Astfel comunităţile evreieşti, arabe, chinezeşti, indiene şi-au adus contribuţia pe plan culinar.

Bucătăria germană
Bucătăria germană foloseşte din plin carnea de porc de vacă şi de pasăre, peştele, untura de porc , cartoful. Supele, sosurile, salatele, pastele făinoase şi aluaturile, berea, compoturile, se întâlnesc mai frecvent decât în alte bucătării. Bucătăriei germane îi datorăm şniţelul, salata de castraveţi, ştrudelul cu mere.
Bucataria germana foloseste cel mai mult carnatii, se cunosc mai mult de 1500 varietati, sunt produse si exportate cu mult succes foarte multe feluri de paine. Renumite sunt si numeroasele retete de preparare a verzii (creata, alba, rosie, de Bruxelles, precum si cea acrita). Snitelul si strudelul de mere sunt datorate bucatariei vieneze si nu celei germane.

Bucătăria scandinavă
Bucătăria scandinavă cuprinde sandviş-uri pe pâine albă, servite la orice oră din zi. Masa caldă unică este servită pe la orele 17-18. Peştele joacă un rol important în alimentaţie, dar scandinavii consumă şi mari cantităţi de carne de porc, vacă, berbec, oaie, pasăre, vânat, bine condimentate.

Finlandezii prepară o renumită placintă de peşte, iar norvegienii, perişoare de peşte. Mâncărurile nu sunt servite într-o anumită ordine sau după un anumit criteriu în cadrul meniului. Neputând cultiva viţa de vie şi măslinul, popoarele nordice s-au folosit de bere, cidru şi hydromel, respectiv de unt şi untură.
Bucataria scandinava utilizeaza pentru sandvisuri, foarte des, felii de paine foarte uscate, produse din faina alba, dar mai ales intermediara sau de ovaz.

Bucătăria spaniolă
Bucătăria spaniolă produce mâncăruri consistente şi picante, cu numeroase mirodenii care fac să se şteargă gustul specific al ingrendientelor carnate. Ca exemplu avem ardei copţi cu aluat si caşcaval. Alte mâncăruri tradiţionale sunt paella (orez cu fructe de mare); tortilla (cartofi, ou şi ceapă prăjite în tigaie sub formă de omletă).

Bucătăria maghiară
Bucătăria maghiară foloseşte carnea grasă de porc, slănina preparată cu boia, cu piper sau afumată, carnea de gâscă îndopată şi ardeiul iute. Gulaşul a fost adoptat de toate bucătăriile învecinate cu Ungaria, ca şi de poporul german. Specific naţionale sunt însă şi papricaşul şi supa de peşte de Szeged. Preparatele sunt grase, cu rântaş, cu îngroşală multă de făină şi smântană, iar sosurile sunt groase si grase. Smântâna însoţeşte supele de legume, salatele şi sarmalele.
Bucătăria maghiară cunoaşte o varietate mare de prăjituri, torte şi prăjiturele. Foarte răspândită este torta dobos, apreciată şi în România.
Deseori se întâlnesc în această bucătărie şi pastele făinoase.
 

Bucataria moldoveneasca

Bucataria nationala moldoveneasca a influentat mult bucatariile traditionale ale altor popoare de pe teritoriul ei, si in acelasi timp s-a completat cu elemente din cea ucraineana, bulgara, gagauza, rusa, iar in secolele trecute din bucatariile greceasca si turceasca.

Traditionale pentru bucataria autohtona sunt bucatele pregatite din cele mai variate legume: rosii, ardei, vinete, varza alba, fasole, ceapa, usturoi, praz etc. Legumele sunt folosite la pregatirea salatelor si sosurilor, ele sunt coapte, inabusite, murate, sarate sau marinate, obtinindu-se astfel adevarate opere de arta culinara.

Un colorit specific reda bucatariei traditionale o diversitate mare de bucate din porumb si faina de porumb: crupe, copturi, supe, fulgi, bauturi nealcoolice, etc. Mai cunoscuta este mamaliga – un terci din faina de porumb cu gust fin si delicios. Mamaliga este servita cu jumari, fripturi, brinza, smintina etc.

Bucătăria românească
Bucătăria românească a fost influenţată favorabil de condiţiile oferite de relieful prielnic pentru agricultură şi păstorit. Din alimentaţia oamenilor de la sate făceau parte cerealele (mei, grâu, orz si mai târziu porumb), legumele şi verdeţurile (fasole, mazăre, varză, castraveţi, ştevie, pătrunjel, ceapă, usturoi), carne şi slanină de porc şi mai rar peşte, ouă şi carne de oaie sau de vită. Laptele, terciul de mei şi mămăliga a fost hrana de bază a păstorilor.

Odată cu schimbarea condiţiilor economice s-a diversificat şi alimentaţia, iar în prezent consumul de păine, ouă, zahar, lactate şi fructe nu mai constituie un lux. Ca preparate cu specific naţional sunt renumite sarmalele în foi de viţă sau de varză, ciorba de peşte, fasole bătută, ardei umpluţi cu carne şi orez, perişoare, mămăligă cu brânză, murături, salată oltenească, borş moldovenesc, piftiile de porc. Dulciuri mai cunoscute sunt: cozonacul, placinta, clătitele.

Bucătăria bulgărească
Bucătăria bulgărească a fost influienţată de cea turcească, aceasta având un impact asupra alimentaţiei tuturor ţărilor din Balcani. Bulgarii pricepuţi cultivatori de zarzavaturi şi de fructe, dar şi crescători de vite, consumă mult lapte acru, multă fasole, roşii şi ardei gras. Preparatele calde din legume (iahnie, plachie, ghiveci, musaca), sunt variate şi au gust picant.

Un amestec de condimente asociază sarea cu cimbrul, piperul şi boiaua de ardei. Ca deserturi naţionale prepară plăcinte, baclavale, orez cu lapte, compot din fructe uscate. La mesele festive, fructele au şi rol decorativ.

Bucătăria orientală
Bucătăria orientală este multiculinară, cu o folosire diferenţiată a mirodeniilor. Ceapa, usturoiul, prazul, orezul, fasolea, bobul şi lintea sunt foarte apreciate pentru că se pot păstra mai mult timp la climă uscată. Carnea preferată este cea de pasăre, de oaie sau de berbec. Carnea de porc este consumată mai puţin. Fructele uscate (nuci, arahide, curmale, prune) sunt folosite în mâncăruri cu carne, în salate şi prăjituri.

Preparate specifice orientale, binecunoscute şi la noi, sunt: pilaf, pastramă, kebab, halva, rahat, nuga. Se consumă multe citrice şi mulţi struguri. În zilele calde se bea multă apă şi ceai cald concentrat. Cafeaua turcească, cunoscută în toată lumea, nu este atât de larg răspândită în Orientul Apropiat pe cât s-ar crede. În prezent, cel mai mic consum de cafea pe cap de locuitor este în Turcia şi în Egipt.

Bucătăria thailandeză
Bucătăria thailandeză poate satisface gusturile gurmanzilor rafinaţi din toată lumea. Arta culinară thailandeză s-a dezvoltat odată cu apariţia ustensilelor moderne de bucătărie, dar unele metode de a găti mâncare thailandeză au ramas aceleaşi ca în trecut. În mod normal thailandezii prăjesc pe grătar carnea şi peştii de mare proaspeţi şi îi mănâncă cu un amestec subţire cremos care are o aromă dulce-acrişoară.

Mâncarea thailandeză este uşoară, iar mirosul ei se simte cu mult înainte ca mâncarea să ajungă pe masă. Ierburile şi mirodeniile folosite drept ingrediente sunt mult mai aromate decât cele vestice şi fiecare fel de mâncare thailandez are un buchet diferit.