Sfantul Vasile si Anul Nou in superstitii si traditii

Potrivit traditiei populare, Sfantul Vasile este un mare betiv, ce sta pe un butoi si face cinste cu vin tuturor.Bunatatea lui l-a impresionat pe Dumnezeu, asa ca i-a daruit Sfantului Vasile cea dintai zi a anului. Plin de recunostiinta, el a legat o crenguta de busuioc de toarta unui clopotel si a urcat pana la Dumnezeu pentru a-l ura. De atunci a ramas obiceiul de a se ura in prima zi de Anul Nou. Tocmai pentru ca era placut de Domnul , i s-a dat Sf. Vasile puterea de a face mari minuni , fiind considerat pazitor contra duhurilor rele si cu mare putere asupra dracilor, inclusiv a celor ce se ascund in oameni.

In ziua de Anul nou se fac mari petreceri intrucat Sfantul Vasile este holtei si ii plac poznele si dragostea.Se zicea ca el este imparatul iubirilor, ce petrece si iubeste , joaca , canta , si le strica pe fete !

De Anul Nou se umbla pe la cei ce poarta numele de Vasile si Vasilica , si se bea mult vin, crezandu-se ca atata cata licoare a viilor se ingurgiteaza in aceasta zi , atata sange vor avea oamenii in obraz in decursul anului. De fapt, asa cum este omul in ziua de Anul Nou, asa va fi tot anul.Daca musafirul ce-ti vine in casa in ziua de Sf. Vasile este sarac , sarac iti va fi noul an ; daca e bogat, vei avea un an imbelsugat !

Cine stranuta in seara de Sfantul Vasile are noroc in noul an. Altii ziceau ca cei care nu stranuta cu aceasta ocazie nu au cum sa mai fie in viata peste un an ! La fel, se credea ca in acea casa in care se stranuta in ziua de Anul Nou va fi mereu noroc in timpul anului.Tocmai de aceea, seful familiei sau cel mai mare din casa trebuia sa dea un baccis celui care stranuta cu aceasta ocazie. Pe de alta parte, cine doarme de anul nou, va picoti tot anul si nu va putea face nimic pentru a aduce norocul alaturi de sine.In folclorul romanesc , exista credinta ca este bine sa cosi de Sf.Vasile intrucat te paste astfel un mare noroc : fie ca esti fata sau flacau, urmeaza sa casatoresti in curand.

Este bine sa fii imbracat cu haine frumoase sau noi in ziua de Anul Nou pentru ca acum toate se innoiesc si , in acest fel , ai sansa de a-ti merge din plin de-a lungul anului , avand parte de noroc, sanatate si bucurie de la Domnul. La fel , de Sfantul Vasile e bine sa iti pui in minte un gand bun pentru toate si sa gandesti ori menesti bine despre tot , pentru ca in acest fel vor ramane lucrurile vreme de un an. Daca ai grija sa nu te superi, sa nu te certi si sa fii vesel este de bine, intrucat la fel vei fi in noul an.  

Incă de cu seară înaintea Sfântului Vasile se pornesc cu plugul hăitorii sau plugarii, care vestesc sosirea Anului Nou — a Sfântului Vasile.
Trebuie de însemnat că Anul Nou și Sfântul Vasile în „hăituri" se înfățișează în chipul unui plugar român puternic, voinic și tânăr, care face minuni cu vredniciile sale plugărești.
În „hăituri" se povestesc toate isprăvile lui „badea Vasile", se zugrăvește toată vitejia și năzdrăvănia lui la lucrul plugului în așa chipuri, care a putut să le zidească numai mintea moldoveanului. Rânduiala hăitului se face în așa fel. Dintâi, ca și de Crăciun, se pornește băiețăraia cu clopoței, cu prăjini lungi, crăcănate la vârf, ca să samene cu plugul. De prăjini se leagă, de obicei, stible de busuioc, în semn că „hăitorii" doresc ca anul viitor să fie bogat și în pâini, și în flori, și în ierburi.

În amurgul serii se aud glasuri, care zic repede hăitul și, după vreo câteva cuvinte, rostesc:
— „Și mai mânați, băieței!" Ori:
— „Și mai ridicați glas, feciorași!" Și își răspund la îndemnarea asta, strigând: „Hăi, hăi" — toți într-un glas. Când sfârșesc hăitul, apoi zic ceva, ca de pildă:
— „Dați colacul și pitacul, că vă fărâmă boii pragul". Și primesc de la gospodarii casei bani mărunței, covrigi și colăcei, făcuți anume pentru asta. Covrigii și colăceii băieții îi înșiră pe prăjină și se duc la alte case.

Mai târziu, când amurgește bine, pornesc „de-a hăitul" flăcăii. Venind la o casă, ei dintâi se-ntreabă de fată (dacă casa-i cu fată) se poate să hăiască sau ba. Și dacă le dă voie fata, ei încep hăitul, împletind într-însul și cuvinte în care se laudă vredniciile (frumusețea ori hărnicia) fetei.
Hăitul flăcăilor întotdeauna este mai frumos decât al băieților, care mai adeseori strică cuvintele, nepricepând bine înțelesul lor sau chiar le uită și nu le spun toate.
Iată un „hăit flăcăiesc" care pare a fi unul din cele mai frumoase:
„Am venit la domnul
Și la împăratul
La fața Măriei sale.
Se va putea să urăm
Sub curțile dumitale?
Și mai îndemnați, feciorași,
— Hăi, hăi!
Se va putea să arăm sub curțile dumitale,
Alămâie și tămâie,
Că așa unul domn scrie.
Unul domn, de când s-a ridicat,
Mult bine de la părinți a apucat,
El n-a fost îndestulat,
Cât bine de la părinți a apucat,
Iară și iară, ridicați glas, băieți.
S-au pornit să prăde boierii
De turme de oi, de pluguri de boi,
De herghelii de cai,
De hăzneli de bani.
Boierii, că i-au prădat,
Nouă plugușor ne-au dat
Cu coarne de floricele,
Că avem să arăm pământ cu ele,
Pământ negru nisipos,
Unde se face grâu mândru și frumos.
A alergat badea acasă
Ș-a luat un chiticel,
Mititel ca porcul,
Iute ca focul;
Ș-a alergat la Ștefan Țiganu,
În fundul pământului,
Și i-a dat să facă nouă secerele,
Cu zimții de viorele,
Cu mănunchi cu floricele;
Ca să taie grâu cu ele.
S-a sculat badea Vasile într-o sfântă joi,
S-a dus să are dealurile Gorarimului,
Văile Rusalimului.
Badea ara,
Brăzdiță neagră răsturna,
Grâu roșu revărsa,
Lelea (numele fetei) din urmă boronea,
Badei și mai bine îi părea.
S-a dus badea la lună,
La săptămână,
Să vadă grâul de copt,
Grâu copt, răscopt,
În spic ca vrabia,
În grăunțe ca mazărea.
A alergat badea Vasile acasă
Ș-a luat un chiticel
Mititel ca porcul,
Iute ca focul,
Și s-a dus pe un deal de zâmbre,
De unde toată lumea se vede,
Ș-a scris în cărți,
Ș-a trimis în părți,
Ca să-i vie secerători
Anume de pe lume.
Când s-a uitat pe o vale mare,
Veneau, ca o ploaie mare,
Șuvuiau.
A alergat badea Vasile acasă
Și s-a dus la Ștefan Țiganul
În fundul pământului,
Ș-a scos nouă secerele,
Cu zimți de viorele.
Ș-apoi a luat badea
Și i-a pus din capătul pământului,
Din velița vântului.
Când vântul aburea,
Clăcanii badei se sileau;
Când vântul sta,
Clăcanii badei asuda.
Ș-au strâns din claie-n claie,
Din odobaie-n odobaie,
Ș-a făcut o fățărușă de alamă --
Numai unul domnul
S-o știe de seamă.
Ș-a adus nouă iepe
Cu copitele crăpate,
Cu tei legate;
Cu coada felezuiau,
Cu urechile vânt trăgeau,
Cu botul în sac puneau,
Badei bine îi părea.
Scoală, doamnă, nu dormi,
Că noi de-aseară nu dormim,
Că gerul ne geruiește,
Viscolul ne viscolește,
Limba-n gura ni se-mpletește.
Doamna (numele fetei) din pat s-a sculat,
Cu capul de sobă a dat,
Ș-a pășit un pas pân-în casa cea mare,
Ș-a luat o sită deasă,
De mătasă,
Ș-a cernut un sac,
Ș-a făcut un colac,
Cu miere îndulcit,
Cu zahar zăhăruit,
Ca pentru noi, plugărașii, gătit.
V-am ura, v-am mai ura,
Dar ne temem că vom însera,
C-avem să trecem
Trei dealuri îngemănate,
Șed balaurii cu gurile căscate,
Ca să ne-apuce pe noi de spate,
Anul Nou cu sănătate!"
Vedem că în hăitul adus aici se povestește toata istoria muncii
plugarului și a facerii pâinii chiar pân' la coacerea colacului „zăhăruit" și „îndulcit" pentru „plugărași". Țăranul nostru basarabean, întâlnind Anul Nou, se gândește mai înainte de toate la roada acestui an și la munca câmpului; în mintea lui toată fericirea ce-o poate aduce anul viitor stă numai în pâine, cum și este în adevăr.
De aceea, și sărbătoarea Sfântului Vasile, stăpânului plugarilor, este cu totul plugărească, țărănească, iar nu bisericească. Adăuza după hăit, chiar de Anul Nou, toți oamenii din sat, hiritisându-se unul pe altul, se samână cu grâu, cu orz, cu păpușoi, ca să arate că doresc să vie în anul viitor pâine multă și frumoasă, să trăiască toți cu sănătate pân-în anul viitor:
Sănătatea noului,
Și la anul cu sănătate,
Să crească grâiele,
Și malaiele,
Și păpușoaiele.
Și cu aceste cuvinte țăranul nostru cu nădejde se uită în viitor, așteptând pâine multă și frumoasă de la Sfântul Vasile, stăpânul plugarilor.