O relatie si certurile ei inutile

Nu-i așa că ai fi vrut să nu vă certați, că nu ți-ai dorit să spui toate acele vorbe și că regreți, acum când starea de spirit dintre voi doi a devenit atât de tristă și dezamăgitoare?

Nu-i așa că niciodată nu a fost intenția ta de a distruge dragostea dintre voi și că nu reușești să înțelegi cum de s-a ajuns atât de departe și cum de a fost posibil ca pasiunea și dragostea adevărată să degenereze în ură, mânie, certuri infinite și tristețe?

Stai și te gândește un pic la trecut, la acele momente în care ai simțit că iei foc, și ți-ai dorit ca totul să fie perfect, așa cum vrei tu, perfect. Ți le amintești?

Mai fă un efort și enumeră toate acele situații când celălalt a făcut ceva ce nu ți-a fost pe plac și nu te-ai putut abține să nu-ți exprimi indignarea.

Fii o secundă cu sinceritate, ai puterea de a nu te minți și a accepta realitatea așa cum este; amintește-ți și acceptă acele momente când a fost greșeala ta și nu ai recunoscut, atunci când ai lăsat orgoliul sau încăpățânarea să te orbească, numeroasele clipe când ai fi putut face mici eforturi pentru a fi așa cum v-ar fi fost bine amândurora și mai ales contrariu (să-ți lași poate proastele obiceiuri sau obișnuințele să-ți guverneze felul de a fi).

Începi să înțelegi de ce au fost numeroase certuri inutile, fără sens, parcă apărute din nimic, mereu insistente în a se manifesta până în ziua în care s-a ajuns aici (în punctul în care totul a degenerat într-un mare scandal)?

Gândește-te, dacă tu te-ai comportat așa, dacă ai făcut atât de multe greșeli pe care nu le-ai sesizat sau erori pe care nu ai avut puterea de a ți le asuma, cu celălalt ce crezi că s-a întâmplat?
Te asigur că amândoi a-ți greșit și că în acest caz, al tău întrebându-te de ce așa, cum de s-a ajuns aici, tu ești cine a greșit cel mai mult?!

Taci pentru o secundă, înfrânează imboldul de a te impune, de a fi cu autoritate față de celălalt, nu mai întrerupe, taci și ascultă, nu mai căuta să te justifici și nici să ai dreptate.

Fii tu cine face primii pași și ... știi ceva, fii tu cine face mereu primii pași, ba mai mult, obișnuiește-te să fii tu cine face pași.
Cu timpul se va întâmpla un fenomen care te va surprinde; ori celălalt va deschide ochii și va începe să fie mai puțin reactiv și mai mult proactiv, ori îți vei da seama că celălalt nu te merită și în loc să te mai cerți sau să mai faci eforturi acolo unde nu se merită, vei alege un alt drum.

Oricum ar fi, așa cum scrie și în cartea Preludiu - Arta Seducției, cheia succesului într-o astfel de situație este propria ta voință. Nu cea pe care ar trebui să ți-o impui ci răspunsul pe care va trebui să ți-l dai la întrebarea:

Eu ce vreau, îmi doresc să fiu în această relație, vreau să dăruiesc necondiționat, cred în puterea mea de a iubi și căuta să înțeleg înainte de a mă aștepta la iubire și înțelegere?